Si s-au deschis portile tarisoarei pentru artistii straini ce vor sa culeaga laurii si din Europa de Est. Au venit sa vada "casa lui Ceausescu", castelul lui Dracula si birlogul romanului. Vin cu idei din auzite despre o Romanie care de curind s-a dat in rind cu lumea, si-a poleit putin titulatura cu "tara europeana" si parca se vede mai bine acum pe harta. Publicul de-aici este unul cunoscator, cinta si aplauda impreuna cu artistii, n-as vedea o diferenta cu cel din afara. Sau poate ar fi una, sau doua , sau chiar mai multe pentru ca: in Romania, nu am auzit muzica buna decit atunci cind s-a dat drumul la democratizare, aici nu ne ducem in numar "considerabil" la concerte, decit atunci cind un oarecare partid ni-l ofera drept cadou de "electorala", pentru ca in tara noastra draga se aplauda si la cel mai reusit playback si flic-flac cu fustita peste cap.
Vrem artisti straini in Romania? Sa platim oricit ne-or cere pentru a vedea o fata de la televizor? Romanii pina acum raspund ca da, umplu chiar si locurile din loje. Vom avea insa de-acum incolo, si locuri rezervate? Sa aud si eu un artist spunind: "Ce America, mergem mai intii in Romania!"

Rasplata "made in Romania"

Nu vrem sa vedem realitatea aceasta decit cu ochelari de bilci. La parada gay organizata pentru o doua oara in Romania, omul de rind a privit de pe marginea trotuarului la spectacolul unor oameni mai colorati. Unii si-au pictat fata cu trasaturi feminine, altii s-au urcat pe tocuri la inaltimea celor normali si au strigat lumii din jur ca ii "Accepta". S-au simtit ca la o plimbare de mina cu persoana iubita, au salutat cunoscutii care si-au intors fata dupa peretele de aglomeratie de pe strada. Ne facem ca nu-i vedem si ne fac altii atenti la "noua dreapta" pe care ar trebui sa trasam societatea civila. Sa fim crestini, sa avem inima aia cu care sa ne iubim aproapele, toate acestea sint idei afisate cind e rost de manifestatie. De la tribuna strazii, se gaseste oricine sa zbiere, sa se auda de-acolo adevaratele valori ce trebuie cultivate. Poporul tinut departe de biserica isi aduce credintele din trecut si le aplica unor vremuri in care se "voteaza" in scoli daca sa se mai studieze religia sau daca mai lasam icoanele in salile de clasa. Pe linga acesti abonati la tribuna vin cei care dau cu piatra. Cei cu "nu concep asa ceva" isi sparg prejudecatile in capul celor care sa dezbraca de ele in strada.
Poate sint prea abstracta in formulari, poate ar trebui sa spun clar "eu cu cine sint?" Dar de ce sa nu lasam lumea aceasta toata sa traiasca? Cind cineva isi intrece masura sa iti pui ochelarii, de la eclipsa, cei care asteapta ca situatia "sa treaca", de soare, cei care rid ca la circ, de vedere, cei care trebuie sa vada si altfel.
Ochelarii de bilci sint lentile de contact. Le purtam tot timpul.

Nu mama, bunica, sora sau cine se pricepe la zarzavaturi. Eu vorbesc de piata economica, de cea pe care apar produse si companii, de piata pe care pariaza cei cu bani si cei cu idei. Hei, voi studenti la Economie, Finante - Banci, Contabilitate am nevoie de niste specialisti in domeniu! Cine ne face piata? Noi, consumatorii cind sintem fideli unei marci, gen Sony si cumparam un produs lansat de aceasta companie, chiar de-ar fi un simplu bec? "Pentru ca e Sony. Eu in firma asta am incredere", aud mereu. Nu e snobism domnilor responsabili cu marketingul! Fenomenul se incadreaza in strategiile voastre de piata sub denumirea de trimitere la prestigiul firmei, ca o urmare fireasca a increderii consumatorului intr-o corporatie. Cine mai face piata? Tot noi consumatorii, atunci cind sintem atit de deschisi la nou incit invitam pe piata orice produs cu marca de "noua tehnologie"? Sau ei, specialistii de marketing cu studiile lor de piata, cu estimarile lor mai mult sau mai putin aplicabile realitatii? Cei care se recunosc aici, sa-mi dea replica la afirmatia mea:
La piata, degeaba te duci cu lista de cumparaturi.